Exista cu adevarat? Sau este o inventie a noastra pentru a putea ordona evenimente succesive a caror cauzalitate a efectelor nu ne este de cele mai multe ori accesibila a o intelege.
Ancorati in realitatea noastra tridimensionala, timpul vine ca o functie virtuala de clasificare ordonata a unor repere din registrii extrem de diferiti.
Cu ajutorul timpului ordonam elemente de fizica a spatiului pentru a obtine marimi fizice de referinta (ex.viteza, conductivitate termica etc) dar si elemente ce tin de intimitatea individuala (ex.amintiri, istoria personala) sau de constiinta colectiva (ex.istoria).
Din momentul nasterii, incepem sa imbatranim. Este timpul de vina sau asistam la o desfasurare de procese chimice si fizice ce au loc dupa reguli ce le intelegem doar partial.
Lumea noastra, asa cum o intelegem, functioneaza dupa reguli definite atata timp (sic) cat respectam separatia fundamentala de lumea intima a cuanticii (notiune folosita cu o desfasurare mult mai larga decat strict cea a mecanicii). Din acel moment lucrurile nu ne mai sunt accesibile decat in mica masura si regulile au caracteristici cel putin duale.
Daca, candva (folosesc un element de timp pentru a defini un eveniment al carui cauzalitate nu o cunosc), vom reusi sa stapanim indeajuns de bine regulile si fenomenele universului micro, vom decide daca timpul ne este cu adevarat folositor sau putem sa renuntam sau sa il inlocuim cu, cine stie ce, alte notiuni mai potrivite.